| Home | Formular de înscriere | Contact organizator | Noutăţi | Galerie foto |
This text is replaced by the Flash movie.
Tematica
Acces/Invitaţii
Ghidul Expozantului
Condiţii de participare
Programul expoziţiei
Manualul expozantului
Formular de înscriere
Manifestări conexe
Masa rotundă
Conferinţa 2007
Localizare Congres
Expozanţi
Cursuri
Ediţia 2006
Expozanţi 2006
Revista presei
Galerie foto
Lucrări ştiinţifice
Linkuri utile
www.laiasi.ro
UMF „Gr. T. Popa” Iaşi
A.M.S.P.P.R.
Rezumatele lucrărilor ştiinţifice
 
UTILIZAREA CEFALOMETRIEI DE FAŢĂ ÎN DIAGNOSTICUL ASIMETRIILOR FACIALE
Anistoroaei Daniela, Dorobăţ Valentina, Golovcencu Loredana
Catedra de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială
UMF Gr. T. Popa Iaşi
Teleradiografiile de faţă sunt examene complementare complexe, indispensabile pentru stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament în asimetrii. Analiza cefalometrică de faţă este necesară pentru a permite determinarea locului asimetriei şi studiul realizat pe un lot de 53 de pacienţi cu asimetrie facială, a evidenţiat importanţa acestui examen complementar în diagnosticul asimetriei, dar şi a analizei rezultatelor obţinute prin prisma datelor examenului clinic. Cuvinte cheie: asimetrie facială, teleradiografia de faţă, metoda Grummons.
 
METODE PRACTICE DE REABILITARE ORALĂ COMPLEXĂ ÎN VEDEREA PROTEZĂRII COMPOZITE
Andronache Monica, Forna Norina, Antohe Magda, Gheban E.
Protezarea compozită reprezintă o alternativă modernă de tratament a edentaţiei parţiale întinse ce reface armonios aspectele morfofuncţionale alterate de prezenţa edentaţiei. Reabilitarea orală complexă a câmpului protetic edentat parţial întins la al cărui nivel sunt prezente complicaţiile este o condiţie esenţială în vederea unei protezări ulterioare corecte, ce include etape de pregătire pre- şi pro-protetică. Intervenţiile specifice pro-protetice la nivelul suportului dento-parodontal şu muco-osos corectează indicii clinico-biologici negativi, optimizând menţinerea şi stabilizarea viitoarelor aparate gnatoprotetice parţial amovibile.
 
ALTERNATIVE PRACTICE DE REZOLVARE A EDENTAŢIEI SUBTOTALE
Antohe Magda, Forna Norina, Andronache Monica, Baltag Teodora, Gârbea Cătălina
Edentaţia subtotală reprezintă o entitate clinică având un impact major asupra integrităţii sistemului stomatognat, fără a eluda inserţia socială a pacientului. Scopul studiului vizează posibilităţile practice de soluţionare a edentaţiei subtotale, balanţa terapeutică înclinându-se spre protezările overlay. Alegerea soluţiei terapeutice este dictată de particularitatea cazului clinic coroborată cu exigenţa liniei tehnologice abordate. Utilizarea attachment-urilor ca elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare contribuie hotărâtor la augmentarea menţinerii şi stabilităţii construcţiilor protetice total amovibile. Menţinerea ultimelor unităţi dentare pe arcadă reprezintă o condiţie sine-qua-non de prevenite a fenomenelor de resorbţie şi atrofie a câmpului protetic.
 
PARTICULARITATILE TERAPIEI EDENTATIEI PARTALE INTINSE LA PACIENTII CU BRUXISM
Bahrim Delia, Forna Norina, Ionascu Camelia, Fătu Ramona, Drug M.
Bruxismul reprezinta o manifestare parafunctionala de uzura excesiva a arcadelor. Din momentul declansarii, ce nu se poate preciza in toate situaatiile, aceasta uzura, fie in cursul zilei, fie in cursul noptii, conduce la o inlantuire de manifestari cu repercursiune diferita asupra tesutului dentar si indirecta asupra parodontiului, musculaturii manducatoare, ATM si sistemului nervos central. Intensitatea manifestarilor depinde de capacitatea de adaptare si compensare a elementelor sistemului stomatognat. In contextul pierderii integritatii arcadelor dentare exista un triplu mecanism: fie pacientul are bruxism si edentatie partiala si nu recurge la tratament (ceea ce agraveaza evolutia edentatiei), fie pacientul are edentatie partiala intinsa si ulterior apare bruxismul ca un proces de compensare a edentatiei prin suprasolicitarea dintilor restanti si posibil va disparea prin tratament protetic corect, iar in alta situatie, pacientul cu bruxism si edentatie partiala intinsa, este protezat corect, dar aceasta nu opreste manifestarea bruxismului. Vom face referire la ultimele doua categorii de pacienti ce s-au prezentat in Clinica de Gnatoprotetica din Iasi. In ultimii trei ani am realizat tratamentul gnatoprotetic la 10 cazuri cu edentatie partiala intinsa si cu bruxism diurn sau nocturn. Am realizat dispensarizarea acestor cazuri si am ajuns la concluzia ca reusita tratamentului protetic nu anuleaza manifestarile bruxismului si aceasta depinde de principala cauza care a declansat bruxismul. Protezarea corecta, ceea ce presupune procesul de reabilitare orala complexa poate sa opreasca aparitia complicatiilor datorate manifestarii parafunctionale.
 
PREOCUPĂRI PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII INFECŢIEI ÎN CABINETELE STOMATOLOGICE DIN
IAŞI
Bârlean Lucia, Dănilă I., Păruş Monica
Activitatea clinică desfăşurată în cabinetul dentar este asociată unui risc crescut de transmitere a agenţilor patogeni prin contact direct cu produse contaminate sau indirect cu instrumente şi echipamente precum şi prin transmiterea încrucişată („cross-infection”). Obiectiv: Investigarea condiţiilor de desfăşurare a activităţii clinice prin adoptarea măsurilor de control al infecţiei în cabinetele dentare din Iaşi şi a complianţei medicilor stomatologi faţă de procedurile specifice în activitatea clinică. Material şi metodă: A fost iniţiat un studiu pe bază de chestionare la care au participat un număr de 191 de medici stomatologi din Iaşi cu vârste cuprinse între 26 şi 62 de ani. Chestionarul a cuprins 30 de întrebări referitoare la igiena mâinilor, mijloacele de dezinfecţie şi sterilizare, adoptarea măsurilor de prevenire a contaminării pe cale aeriană şi prin reţeaua de apă a unit-ului dentar, utilizarea echipamentului de protecţie, imunizarea, expunerile ocupaţionale prin leziuni provocate de instrumente ascuţite, respectarea protocolului post-expunere accidentală la infecţie Datele au fost analizate utilizînd sistemul SPSS 10. Rezultate: Complianţa „excelentă” faţă de procedurile de control al infecţiei nu s-a înregistrat la niciunul dintre subiecţi. Doar 18,5% dintre medici s-au încadrat în categoria de complianţă „medie”, restul demonstrând carenţe importante în acest domeniu. Rezultatele
privind igienizarea mâinilor au demonstrat că produsul cel mai utilizat este săpunul antimicrobian (71,4 % ). 92,1% dintre medici susţin că apelează la această procedură înainte de fiecare pacient iar 86,4% după fiecare pacient. Dintre acestia, 35,8% aplică acest protocol timp de 5 minute, 22% timp de 2 minute iar 18,5 % timp de 1 minut. Echipamentul complet de protecţie este adoptat în proporţie de 68,4% dintre subiecţi. Medicii stomatologi utilizează pupinelul în proporţie de 97,4%, în cursul procedurilor de sterilizare ia autoclavul şi pupinelul în proporţie de 22,0%. Hipocloritul de sodiu este utilizat de 17,6% dintre subiecţi pentru dezinfecţia suprafeţelor iar glutaraldehida de 70% dintre medici. Expunerile ocupaţionale la afecţiuni transmise pe cale sanguină au fost raportate de 64,2% dintre medici. Instrumentele ascuţite cele mai implicate au fost acele de seringă contaminate (41,8%) şi acele endodontice (39,0). Dintre subiecţii studiului, 62,1% sunt imunizaţi contra hepatitei virale B, 37% contra gripei iar 29,1% nu au fost vaccinaţi contra nici uneia dintre acestei afecţiuni.
Se impune iniţierea unor măsuri energice de crestere a nivelului de complianţă faţă de procedurile de control
al infecţiei pornind de la curricula universitară. Organizarea acţiunilor de educaţie medicală continuă şi implementarea de programe specifice trebuie să urmărească creşterea complianţei medicilor stomatologi faţă de măsurile de control al infecţiei.
 
ATITUDINEA TERAPEUTICA FATA DE PACIENTII AFLAŢI LA GRANITA DINTRE EDENTATIE SUBTOTALA SI
EDENTATIE TOTALA
Silvas Mihaela, Bosinceanu D.N., Budala Dana
Disciplina Clinica si Terapia Edentatiei Totale –Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” Iasi
Introducere:La baza conceptiei de realizare a tratamentului gnatoprotetic amovibil ce se adreseaza pacientilor aflati la granita dintre edentatia subtotala si totala stau o serie de principii ce guverneaza direct solutia terapeutica aleasa.Lucrarea de fata abordeaza pe larg criteriul biomecanic de maxima importanta pentru stabilitatea aparatului gnatoprotetic. Scopul:Scopul acestui studiu este de a analiza posibilitatile practice de tratament ale edentatiei tinand cont de indicii clinico-biologici ce caracterizeaza campul protetic edentat precum si de parametrii in care se incadreaza unitatile odonto-parodontale restante. Material si metoda:Studiul a fost efectuat pe un numar de 91 de pacienti cu varste cuprinse intre 57-91 ani care prezentau la examenul clinic edentatie subtotala uni sau bimaxilara.Acestora li s-a facut o evaluare clinica si paraclinica atenta a elementelor odonto-parodontale restante in vederea posibilitatii de conservare a lor pe arcada in functie de principiile biomecanice. Rezultate si discutii :Rezultatele obtinute au condus la concluzia ca cele doua legi ce guverneaza conceptia mecanica trebuiesc correlate si adaptate situatiilor clinice
intalnite pentru a putea obtine conditiile corecte de echilibrare statica si dinamica a aparatelor gnatoprotetice amovibile. Concluzii :Marea variabilitate a cazurilor clinice ca si a modificarilor produse la nivelul sistemului stomatognat o data cu varsta necesita o investigare riguroasa in care anamneza joaca un rol important iar examenul clinic loco-regional trebuie sa fie meticulous si completat cu examene paraclinice specifice in vederea abordarii unei terapeutici optime pe termen scurt,mediu si lung. Key words: edentatie subtotala, concept mecanic
 
POSIBILITATI SI LIMITE ÎN REALIZAREA ATASAMENTULUI MATERIALELOR RESTAURATIV - RECONSTITUTIVE LA TESUTURILE DURE DENTARE
Ciobanu Catalina, Costin G.,
In terapia restaurativ-reconstitutiva o preocupare permanenta in activitatea practica clinica si in cercetare o constituie modul de creare a unei interfete perfect etanse, active intre materialul aloplastic folosit si structurile biologice dure dentare. In prezent, se dispune de mijloace mecanice, fizice si chimice pentru realizarea legaturii anorganic-organic. Totusi, se manifesta deficiente, indeosebi la nivelul inchiderii marginale si a rezistentei in timp a acestei legaturi. Este necesar ca pentru solutionarea acestei deficiente sa se aplice individualizat tehnici si metode care presupun asocierea acuratetei executiei clinico-tehnologice cu selectia adecvata a materialelor utilizate.
 
SEMNIFICATIA SI IMPLICAREA FENOMENELOR DE TOLERANTA BIOLOGICA SI FUNCTIONALA IN TERAPIA
TRATAMENTULUI GNATOPROTETIC
Costin G., Ciobanu Catalina
Un aparat gnatoprotetic, indiferent de caracteristicile sale, se integreaza morfo-functional la structurile sistemului stomatognat atunci cand este realizat conform principiilor generale de tratament gnatoprotetic, inclusiv din punct de vedere biologic si biomecanic. Biologic, toleranta tisulara prsupune ca, prin prezenta sa, aparatul gnatoprotetic sa nu produca agresiuni toxico-iritative, alergenice sau mutagen-oncogenice. Mai mult, crearea unei interfete active intre materialele utilizate si structurile vii cu care vin in contact. Biomecanic, proteza dentara este tolerata cand fortele functionale de solicitare, influentate de prezenta sa, permit o readaptare morfo-functionala a tesuturilor suport si reuseste sincronizarea activitatii determinantilor anatomici ocluzal si articular, "activati" de determinantul neuro-muscular. Cunoscute fiind posibilitatile limitate de simulare a complexitatii sistemului stomatognat, este necesar ca,
prin conceptie si executie, aparatul gnatoprotetic, in urma unei evaluari corecte, sa utilizeze la maximum toleranta biologica si functionala a structurilor sistemului stomatognat in reabilitarea si mentinerea parametrilor homeostazici sistemici.
 
ROLUL SI VALOAREA CONCEPTULUI PREVENTIV IN REABILITAREA ORALA COMPLEXA
Dănilă I.
Sanatatea orala, parte integranta a sanatatii generale, este considerata element determinant in analiza calitatii vietii. Metodele de prevenire primara sunt bine statuate metodologic pe plan mondial si constau in utilizarea fluorizarii locale si generale, controlul alimentatiei, igiena orala si metode profesionale de interceptare in boala carioasa si parodontala. Modelul medical adoptat de medicina dentara moderna (Axelsson, Bratthal) obliga practicianul stomatolog sa utilizeze conceptul preventiv in toate etapele tratamentului stomatologic pentru a putea conserva, preveni si trata minim invaziv leziunile odontoparodontale. Lucrarea de fata prezinta consideratii practice privind metodele de preventie primara, secundara si tertiara pe grupe de varsta, accesibile practicianului stomatolog, facandu-se corelatii directe asupra implicatiilor clinico-tehnologice prin care diferitele optiuni terapeutice conduc la conservarea pe o perioada cat mai indelungata a morfofunctionalitatii aparatului stomatognat.
 
POSIBILITĂŢI TEHNOLOGICE DE OPTIMIZARE A PROPRIETĂŢILOR MECANICE ALE TITANULUI NEALIAT
Diaconu Diana, Panaite St., Tatarciuc Monica, Viţalariu Anca
Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa Iaşi
Introducere: Titanul s-a impus în practica stomatologică datorită proprietăţilor sale speciale faţă de ale altor metale şi aliaje. Scopul studiului nostru este de a urmări modul în care modificările anumitor parametri influenţează structurile pieselor protetice din titan şi posibilităţile de optimizare a proprietăţilor mecanice. Material şi metodă: Pentru cercetarea de faţă am ales trei tipuri de titan nealiat, Ti 1, Ti 2 şi Ti 4, din care am realizat epruvete destinate testărilor mecanice. S-a păstrat un lot de probe martor pentru evidenţierea şi compararea structurii probelor brute de turnare celelalte epruvete au fost supuse unui tratament termic de omogenizare, care a constat în încălzirea,cu 0,1ºC/sec, şpână la temperatura de 400º C. Probele au fost menţinute două minute la această temperatură,apoi au fost răcite cu viteză variabilă, cuprinsă între 0,5 şi 120ºC. Epruvetele au fost pregătite pentru studiul metalografic, microstructurile fiind urmărite cu ajutorul unui microscop metalografic. Rezultate şi discuţii: La analiza metalografică se observă structura brută de turnare în benzi şi structurile obţinute în urma răcirii, pentru cele trei tipuri de titan.La viteze de răcire mici se formează o microstructură în benzi,la viteze de răcire medii apare o microstructură canelată,iar la viteze mari rezultă o microstructură granulară. Probele au fost supuse testelor mecanice, determinându-se,pentru cele patru structuri,duritatea,limita de elasticitate şi rezistenţa la tracţiune. In urma testărilor mecanice am constatat că probele brute de turnare au proprietăţi mecanice inferioare probelor supuse tratamentului
termic. Din cele trei tipuri de microstructuri analizate stuctura canelată are parametrii mecanici superiori.
Concluzii: Variaţia vitezei de răcire conduce la modificări ale arhitecturii interne,cu repercusiuni asupra
proprietăţilor biomecanice. Pentru obţinerea unor piese protetice din titan care să aibă proprietăţi optime trebuie respectate condiţiile de topire şi turnare pentru acest metal;aşa cum demonstrează şi studiul nostru,variaţia unor parametrii tehnologici determină modificări ale caracteristicilor biomecanice. KEYWORDS: titan nealiat, arhitectură internă,tratamente termice,proprietăţi mecanice.
 
DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL ORTODONTIC îN CABINETUL DE STOMATOLOGIE GENERALĂ. POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE
Dorobăţ Valentina, Romanec C., Dragomir B., Iacob M.
Disciplina de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-facială
Facultatea de Medicină Dentară
UMF „Gr. T. Popa” Iaşi
Diagnosticul ortodontic corect şi complet facilitează analiza de caz şi orientează fundamental clinicianul asupra strategiei de tratament. Frecvenţa ridicată a patologiei stomatologice la toate vârstele şi nevoile de tratament fac ca medicul de stomatologie generală să fie de cele mai multe ori primul care să identifice prezenţa anomaliei dento-maxilare. De regulă medicul de stomatologie generală este cel care cunoaşte circumstanţele familiale în care poate să apară sau constată apariţia unei anomalii dento-maxilare. în acest context medicul stomatolog generalist deţine o poziţie cheie în identificarea, diagnosticarea şi tratamentul ortodontic. Medicul poate deveni un membru al echipei interdisciplinare în cazurile complexe sau poate să desfăşoare schema de tratament elaborată de el în care identifică cauza şi o elimină, evaluează dezechilibrul şi prin măsuri specifice profilactice, interceptiva sau curative rezolvă anomalia, limitele de intervenţie fiindu-i bine cunoscute şi precizate. Un medic de stomatologie generală bine pregătit, cu aptitudini corespunzătoare va putea contribui într-o măsură importantă la creşterea calităţii actului medical ortodontic şi a succesului tratamentului, fie într-un abord uni sau pluridisciplinar.
 
POSIBILITĂŢI DE REABILITARE ORALĂ COMPLEXĂ A EDENTAŢIEI PARŢIALE
Forna Norina
Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” Iasi
Facultatea de Medicina Dentara
Scop. Studiul urmareste modalitatile practice moderne de reabilitare orala complexa in deplin acord cu particularitatea cazului clinic si criteriile socio-economice si clinico-tehnice inerente. Material si metoda. Pentru atingera acestui obiectiv au fost selectate cazuri clinice complexe din teritoriul edentatiilor partiale si totale a caror etape de derulare au vizat coroborarea parametrilor clinici si ierarhizarea manoperelor terapeutice ce implica aportul protezarii compozite fara a eluda tehnicile implantare, traiectorii moderne de reabilitare. Rezultate si discutii. Binomul particularitate caz clinic – plan de tratament ales a atins valente de finalitate clinica completa si complexa in cazurile de etapizare corecta a tratamentului pre- si proprotetic ce a optimizat situatiile clinice corelate cu solutiile terapeutice de exigenta din sfera amovibila. Concluzii. Rezultate notabile au fost inregistrate in cazurile corelarii tehnica implantara cu protezare fixa sau tehnica implantara si utilizarea diferitelor sisteme speciale dictate de situatia clinica.
 
ELEMENTE DE DIAGNOSTIC ÎN DIZARMONIILE DENTO-MAXILARE CU îNGHESUIRE DENTARĂ
Fratu A. V., Anistoroaiei Daniela, Pasnicu Letiţia
în practică, nimeni nu prezintă „ocluzie ideală”, reiese că este dificil să se stabilească în maniera obiectivă limita la care este absolut necesară o corectare ortdontică, fie aceasta la o vârstă timpurie, fie tardiv. Pentru a evidenţia frecvenţa dizarmoniilor dento-maxilare cu înghesuire dentară am efectuat un studiu statistic pe un lot de copii cu anomalii dento-maxilare prezenţi în ambulatoriu de Stomatologie pediatrică Iaşi în perioada2003-2005. Studiul a cuprins un număr de 350 copii, dintre care 234 băieţi şi 116 fete, cu vârsta între 6-18 ani cu diferite forme de anomalii dento-maxilare. Au fost selecţionate numai cazurile cu dizarmonie dento-maxilară, ca entitate clinică şi disarmoniile dento-maxilare cu înghesuire în cadrul altor forme de anomalii dento-maxilare Cazuistica a cuprins un număr de 234 cazuri ce reprezintă 66,85% dintre care 65 cazuri cu dizarmonie dento-maxilară ca entitate clinică ce reprezintă 29,06% şi 169 cazuri (70,94%) cu alte forme de anomalii dento-maxilare, în care disarmonia dento-maxilară reprezomtă doar o manifestare clinică. Subiecţii au fost examinaţi atent conform fişei de observaţie care cuprinde: date personale, antecedente, examenul exo-oral de faţa şi profil, examenul endo-oral vizând: apelul dinţilor, anomaliile dentare izolate şi de grup, forma arcadelor alveolare, bolta palatină, modificările de ocluzie statică şi dinamică, examenul funcţional. Dosarul ortodontic al subiectului a fost completat cu datele rezultate în urma analizelor: modelul de studiu, examenul radiografic (radiografie retrodento-alveolară, ortopantomografie, teleradiografie). Toate datele au fost înscrise în foile se observaţie clinică. Pe baza acestor date şi prin analiza de detaliu a acestora am stabilit diagnosticul morfologic de anomalie dento-maxilară, etiologic cu evidenţierea factorilor care au contribuit la apariţia şi dezvoltarea anomaliei cu întreaga simtomatologie clinică şi diagnosticul funcţional prin prezenţa tulburărilor de desfăşurare normală a funcţiilor şi de estetică facială.
 
ANODONŢIA DE MOLAR 3 LA PACIENŢII DE ORTODONŢ
Golovcencu Loredana, Dorobăţ Valentina, Anistoroaei Daniela
Scopul acIE DIN IASIestui studiu este de a determina anodonţia de molar 3 la pacienţii din Clinica de stomatologie pediatrică Spitalului Universitar „Sf. Spiridon Iaşi” şi de a stabili relaţiile existente între prezenţa molarului 3 şi clasa de anomalie dento-maxilară.în acest scop au fost examinate ortopantomografiile a 250 de pacienţi cu vârsta de peste 12 ani.Diagnosticul de anomalie dentomaxilară a fost pus pe baza examenului clinic şi a teleradiografiei de profil. S-au obţinut următoarele rezultate:23% prezentau anodonţie de molar 3,agenezia de molar maxilar a fost mai des întâlnită decât cea de molar 3 mandibular, procentul subiecţilor cu clasa I care prezentau toţi molarii 3 a fost mai mic decât a celor cu anomalie de clasa aIIa, respectiv a IIIa. Rezulatele obţinute sunt relevante pentru atitudinea terapeutică, extracţională sau nonextracţională şi pentru prognosticul stabilităţii tratamentului pe termen lung. Cuvinte cheie: anodonţie, molar 3, anomalie dentomaxilară.
 
PRINCIPII DE SUTURĂ ÎN CHIRUGIA IMPLANTOLOGICĂ
Iliescu Alexandru Andrei, Mihai STOENESCU, Radiţa Iliescu
UMF „Carol Davila” Bucuresti
In cadrul intervenţiei de inserare a implanturilor orale sutura reprezintă o etapă deosebit de importantă. Obiectivul suturii este de a poziţiona şi fixa lamboul mucoperiostal în scopul unei vindecări lipsite de incidente.Dacă acest deziderat este atins, comfortul pacientului este maxim, vindecarea şi osteointegrarea decurg normal, iar eşecul operator este minim. Se prezintă diverse tipuri de suturi utilizate în implantologia orală, indicaţiile şi contraindicaţiile materialelor de sutură (ne)rezorbabile, a tipurilor de ace, instrumentarului specific suturii şi momentului optim de îndepărtare a firelor din punctul de vedere al cicatrizării mucoasei, precum şi eşecurile şi consecinţele acestora. Cuvinte cheie : lambou , tehnica de sutură, implant dentar.
 
DIFICULTĂŢI CLINICE ÎN SUPRAPROTEZAREA PE IMPLANTURI
Iliescu Alexandru Andrei, Iliescu Radiţa, Burlibaşa Mihai
UMF „Carol Davila” Bucuresti
Cuvinte cheie : supraprotezarea pe implanturi , edentaţia totală, tehnici de amprentare Nu rareori pacienţii purtători de proteze mobile sunt dezamăgiţi de eficienţa lor masticatorie. Prin inserarea unui număr variabil de implanturi orale acest lucru poate fi radical modificat şi imbunătăţit. Restaurările protetice mobile pe implanturi (supraprotezele pe implanturi) respectă principiile proteticii clasice, dar sprijinul oferit acestora cu ajutorul implanturilor orale oferă o largă varietate de menţinere şi stabilizare prin diverse sisteme ( bara cu călăreţi, capse, magneţi sau telescoape). Toate aceste sisteme sunt trecute în revistă şi comparate începând de la amprentare şi până la monitorizarea pacientului.
 
FISTULA APICO-GINGIVALĂ ŞI SINDROMUL ENDO-PARODONTAL
Iliescu Radiţa, Iliescu Alexandru Andrei, Radocea Oana, Grigore Maria Mihaela
UMF „Carol Davila” Bucureşti
Fistula apico-gingivală poate fi un semn clinic al unei parodontite apicale acute la un dinte fără afectare parodontală marginală primară sau poate apare asociat unei pungi parodontale preexistente. Precizarea structurilor tisulare locale străbătute de colecţia purulentă apicală în căutarea unei căi naturale de drenaj ajută la elucidarea implicaţiilor lezionale asupra parodonţiul marginal. Tipul de fistulă apico-gingivală, intrasau extra-alveolară deţine un rol cheie în edificarea diagnostică şi orientarea terapeutică în special în contextul unui sindrom endo-parodontal adevărat, unde reuşita tratamentului primar endodontic este o condiţie necesară dar nu şi suficientă. Cuvinte cheie : parodontită apicală acută, pungă parodontală, fistulă apico-gingivală.
 
ATITUDINEA TERAPEUTICĂ ÎN SINDROMUL ENDO-PARODONTAL ADEVĂRAT
Iliescu Radiţa, Iliescu Alexandru Andrei, Grigore Maria Mihaela, Radocea Oana, Popescu Ilinca
UMF „Carol Davila” Bucureşti
In sindromul endo-parodontal adevărat leziunea apicală şi cea parodontală marginală evoluează interpătruns dat fiind rapoartele de continuitate. In cazul acutizării leziunii apicale la un sindrom endo-parodontal unde cele două leziuni (apicală şi parodontală) deşi simultane, evoluează independent, dacă se generează o fistulă spontană apico-gingivală, ne confruntăm de asemenea cu o soluţie de continuitate, de data aceasta însă doar pasageră. Tratamentul sindromului endo-parodontal adevărat debutează prin abordarea infecţiei endodontice, urmată de o perioadă de expectativă care permite evaluarea consecinţelor imediate asupra statusului parodontal. Succesul tratamentului parodontal ulterior depinde de gradul regenerării osoase locale consecutive eradicării infecţiei endodontice. Cuvinte cheie : sindromul endo-parodontal adevărat, abordarea endodontică, abordarea parodontală.
 
VIZIUNEA ACTUALĂ A TRATAMENTELOR BIOLOGICE DE CONSERVARE A VITALITĂŢII PULPEI DENTARE.
Iliescu Andrei – UMF “Carol Davila” Bucureşti
In plină epocă de creştere a eficienţei recuperatorii a tehnicilor endodontice contemporane, principiul axiomatic enunţat cu mai bine de 6 decenii în urmă de Wannenmacher - “cea mai bună obturaţie de canal este pulpa vie” - rămâne cheia de boltă a atitudinii noastre terapeutice vis-a-vis de organul pulpar. Viziunea actuală în tratamentele conservatoare pulpare nu s-a schimbat fundamental, sunt mai degrabă modificări de nuanţe menite să aducă un plus de eficienţă finalizării terapeutice. Momentul cheie rămâne cel al diagnosticului, unde ne găsim practic la fel de imprecişi ca şi în urmă cu aproape un secol, când Greth demonstra concordanţa semnelor şi simptomelor clininice în inflamaţia pulpară cu leziunea histopatologică în doar 25% din cazuri. Şi totuşi trebuie să fim optimişti. Există în prezent o posibilitate cu adevărat obiectivă a aprecierii vitalităţii pulpare (examenul sonologic al circulaţiei pulpei), chiar dacă nu încă abordabilă în practica curentă, s-au realizat materiale alternative clasicului dar încă eficientului hidroxid de calciu cu rezultate comparabile sau chiar mai bune (MTA), ingineria genetică pune la dispoziţie materiale de coafaj care acţionează prin mecanismele intime ale dentinogenezei naturale iar cercetarea fundamentală abordează din ce în ce mai pragmatic posibilităţile de dirijare terapeutică a celulelor stem pulpare.
 
EVALUAREA TERENULUI PARODONTOPAT ÎN DECIZIA IMPLANTARĂ
Nicolaescu V.
Obiective: în decizia de implantare pe un teren parodontopat, clinicianul trebuie să încerce a estima riscul deteriorării condiţiei parodontale, evaluând toţi parametrii clinici, paraclinici ca şi istoricul de boală, rata pierderii osoase, numărul de pungi şi factorii de risc, inclusiv factorul microbian. Material si metodă: pentru evaluarea parametrilor preimplantari s-au utilizat metode de combinare şi suprapunere a valorilor înregistrate prin sondaj şi examen radiografic, folosind dispozitive electronice, cu valorile care apreciază starea de septicitate în terenul parodontopat prin testul PCR (proteina C reactiva). Rezultate si discutii: Modificările milimetrice ale valorilor sondajului pot reprezenta progresia bolii sau regresia acesteia, dar pot de asemenea să reprezinte reducerea adâncimii pungii ca urmare a recesiunii gingiei sau o rezistenţă crescută la forţa aplicată sondei, iar evaluarea radiografică cuprinde metoda uzuală de estimare a aspectului osului crestal alveolar, în regiunile de interes special. Utilizarea dispozitivelor electronice a permis evaluarea comparativă şi în dinamică a capitalului osos disponibil implantării. Tesul PCR, permite detectarea agenţilor parodontopatogeni implicaţi în patologia parodontală a cazurilor respective. Concluzii: Analiza atentă a factorilor observaţi în cursul examenului clinic şi a celor paraclinice permite clinicianului să stabilească dacă prezervarea dinţilor parodontotici conservă un capital osos corespunzător. Pentru decizia de a păstra sau extrage un dinte cu afectare parodontală, în scopul prezervării capitalului osos, evaluarea radiografică şi a semnelor clinice în dinamică ca şi evaluarea prognosticului dentar sunt de o importanţă capitală. Cuvinte cheie: capital osos, examen radiografic, decizie implantară, proteina C reactivă.
 
MANAGEMENTUL ORTODONTIC ÎN SINDROMUL TURNER
Pasnicu Letiţia, Anistoroaei Daniela, Braha Elena, Fratu A.V., Voloşciuc M.
Catedra de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială
U.M.F Gr. T. Popa Iaşi
Sindromul Turner sau microsomia X este o boală genetică de cauză cromozomială cu o incidenţă de 1/2005 – 1/3000 din nou născuţii de sex feminin. Clinic se caracterizează prin dismorfie cranio-facială necaracteristică, pterigiumcolli, dermatoglife anormale, anomalii cardiace, renale, talie mică, pubertate întârziată, amenoree primară şi sterilitate. Inteligenţa este normală. Se remarcă prezenţa unui palat ogival, microdonţie, rotaţii dentare, anodonţii ale incisivilor laterali sau premolarilor doi inferiori, întârziere în erupţia caninilor, migrognaţie şi retrognaţie. Studiul a fost efectuat pe un lor de 9 fete cu vârste cuprinse între 4-19 ani. Managementul ortodontic a evidenţiat importanţa diagnosticului precoce şi a instituirii tratamentului adaptat particularităţilor cazurilor, bazat pe o abordare interdisciplinară. Cuvinte cheie: sindrom Down, tratament ortodontic, abordare interdisciplinară.
 
NEW DRUG FORMS WITH ACTIVE PRINCIPLE CONTROLLED RELEASE: PSEUDOROTAXANES AND INTELLIGENT NANOPARTICLES
Patras Xenia1, Mareş M.2, Spulber Mariana 3, Harabagiu Valeria 4, Stadoleanu Carmen 1, Mungiu O.C.5.
1 University „Petre Andrei” Iaşi, Faculty of Dental Medicine
2 UŞAMV Iaşi, Faculty of Veterinary Medicine,
3 University of Medicine and Pharmacy „Gr.T.Popa” Iaşi
4 Macromolecular Chemistry Institute "Petru Poni” Iaşi
5 University of Medicine and Pharmacy „Gr.T.Popa” Iaşi
Pseudorotaxanes are a group of supramolecular compounds of high importance for researchers in the field of synthetic auto assembled molecules. Generally, pseudorotaxanes are assemblies of two molecular parts: a straight molecular compound (referred to as chain) and a cyclical one ( ring). The aim of our work was to synthesize and describe the pseudorotaxanes composed of polyethylenglycole (PEG) as chain and nystatin as host molecule. The comparative analysis of the MNR and UV-vis spectra proved that the applied method was very efficient for the synthesis of pseudorotaxanes as a novel form of drug administration; their ability of controlled release of nystatin enables pseudorotaxanes to be used in medical practice as therapeutic devices with controlled release. When working in the field of host-guest chemistry, the binding constants have to be determined. In this paper we are presenting our titration experiments using UV-visible method. The inclusion complexes of nystatin and polyethilene oxide where studied and the thermodynamics of nystatin Ny-PO inclusion complex formation was determined in solution using UV spectrophotometry, displayed enthalpyentropy compensation typical of process driven by solvation phenomena. Nanoparticles based on ε- caprolactame-dimetilsiloxan copolimers (PCL-PDMS) proved also to be usefull as controlled drug release systems. The researchers of “Petru Poni” Macromolecular Chemistry Institute have synthesized Diblock and Triblock PCL-PDMS copolymers which demonstrated a high flexibility of administration and a low degree of toxicity, being ideal for the transport and controlled release of various drugs. The adapted rate of drug release (according to various physiological parameters such as temperature, pH, osmolarity) was studied in the case of indometacin. KEY WORDS: PSEUDOROTAXANES, NYSTATIN, POLYETHYLENEOXIDE, NANOPARTICLES.
 
INFLUENŢA FACTORILOR ENDOCRINI ASUPRA ŢESUTURILOR PARODONTALE
Popa Adriana, Solomon Sorina
Obiective: Se cunoaşte de mult timp că hormonii sexuali au un rol important în biologia parodonţiului şi influenţează raportul apoziţie-resorbţie osoasă, vindecarea cât şi progresia bolii parodontale. Ultimele descoperiri în domeniul endocrinologic,variatele stări fiziologice ca pubertatea, sarcina, menopauza, multitudinea posibilităţilor de substituţie hormonală şi cunoscuta influenţă a hormonilor sexuali feminini asupra biologiei ţesuturilor parodontale ne permit identificarea la sexul feminin a unor răspunsuri exacerbate în contextul bolii parodontale. Obiectivele acestui articol sunt :(1) să demonstreze influenţa hormonilor sexuali asupra parodonţiului; (2) să analizeze efectul acestor hormoni asupra parodonţiului în perioada menopauzei şi (3)să studieze rolul terapiei de substituţie hormonală în context parodontal. Material şi metodă: S-au studiat lucrările publicate de Medline şi Pubmed până în 2005. Rezultate: Modificările hormonale reflectă schimbările fiziologice şi patologice produse în aproape toate tipurile de ţesut din organismul uman.Cercetările în domeniu au demonstrat că variaţiile hormonale ale progesteronului, estrogenilor şi androgenilor se asociază cu modificări parodontale. în consecinţă, balanţa sistemului endocrin ar putea avea un rol important în patogeneza bolii parodontale. Este o certitudine că hormonii sexuali joacă un rol cheie în progresia şi vindecarea bolii parodontale. Se pare că aceste efecte sunt diferite în funcţie de gen şi etapele de viaţă. Influenţa hormonilor sexuali poate fi micşorată prin controlul igienei orale şi prin terapia de substituţie hormonală. Concluzii: Deşi cercetările actuale corelează boala parodontală şi cu influenţa hormonilor sexuali, mai există mecanisme moleculare şi proceduri terapeutice de elucidat.
 
ASPECTE CLINICO-TEHNICE ŞI BIOMECANICE ALE ARMĂRII BAZELOR ACRILICE
Preoteasa Elena, Măgureanu-Murariu Catalina, Bencze Angelica, Preoteasa Cristina Teodora
Medicină Dentară, UMF “Carol Davila”, Bucureşti
Obiective: Evidenţierea unor aspecte clinice cu risc crescut de fractură a protezelor mobile şi a necesităţii creşterii rezistenţei mecanice a bazelor acrilice. Prezentarea unor modalităţi tehnice de obţinere a unor sisteme cu rezistenţă crescută prin armarea PMMA cu fibre de sticlă. Confirmarea prin analiză biomecanică prin MEF a creşterii rezistenţei acrilatelor cu inserturi metalice (plasă metalică). Material şi metodă: S-au realizat observaţii clinice asupra cazurilor cu fractura bazelor acrilice, cu analiza şi evaluarea unor aspecte clinice cu risc crescut de fractură. Ca soluţii alternative s-au ales armarea cu inserturi metalice şi fibre de sticlă. Observaţiile clinice au fost corelate cu analiza biomecanică prin MEF, realizată pe un model de protezare maxilară (care au constituit cazurile cu frecvenţă maximă), armată cu inserturi metalice. Rezultate şi concluzii: Observaţiile clinice au arătat necesitatea în primul rând a conceperii şi realizării corecte a protezelor mobile, dar şi a utilizării unor inserturi (noi recomandăm fibrele de sticlă), care conduc la materiale compozite cu caracteristici fizice superioare, demonstrate clinic şi prin analiză biomecanică prin MEF.
 
FRACTURA BAZELOR ACRILICE – STUDIU CLINIC ŞI BIOMECANIC
Preoteasa Elena, Măgureanu-Murariu Catalina, Bencze Angelica
Medicină Dentară, UMF “Carol Davila”, Bucureşti
Obiective: Evidenţierea prin observaţii clinice a cauzelor ocluzale şi a mecanismului de fractură a bazelor acrilice, corelate cu studiul biomecanic prin MEF. Material şi metodă: S-a realizat un studiu clinico-statistic privind cauzele ocluzale implicate în fractura bazei protezelor mobile. S-au realizat observaţii privind locul şi propagarea liniei de fractură. Prin analiză biomecanică prin MEF a fost simulată fractura bazei acrilice a protezei maxilare, pe un model al unei proteze maxilare, prin aplicarea unor presiuni alternative ocluzale, aşa cum apar în masticaţie. Rezultate şi concluzii: Observaţiile clinice corelate cu analiză biomecanică prin MEF, au condus la evidenţierea unor aspecte legate de mecanismul fracturii, a locului şi propagării liniei de fractură la nivelul bazelor acrilice maxilare. Astfel, linia de fractură, ca urmare a cauzelor ocluzale, se plasează paramedian, începe din zona frontală (median, paramedian, răscroiririle din dreptul dinţilor) şi se propagă spre distal paramedian.
 
PROBLEME DE MANAGEMENT STOMATOLOGIC ÎN ETAPA DE DISPENSARIZARE A EDENTATILOR RECENT PROTEZATI TOTAL AMOVIBIL
Silvas Mihaela, Budala Dana, ,Bosinceanu D.N. Disciplina Clinica si Terapia Edentatiei Totale –Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” Iasi Introducere: Protezare amovibila conventionala reprezinta una din cele mai frecvente solutii terapeutice oferite pacientilor edentati din lumea intreaga. Dar pentru a asigura succesul tratamentului, este necesara intelegerea atat a nevoilor pacientului cat si a dificultatilor de ordin clinic cu care medicul stomatolog se poate confrunta. Scop: Aceasta lucrare are ca scop evaluarea gradului de adaptare a pacientilor edentati, protezati pentru prima oara fata de vechii purtatori de proteze carora li s-au refacut aparatele gnatoprotetice total amovibile. Evaluarea a fost facuta la 6 luni de la protezare. Material si metoda. 164 de pacienti edentati total cu varste cuprinse intre 37-90 de ani au fost selectati aleatoriu din pacientii care au beneficiat de terapie gnatoprotetica total amovibila pe parcursul a doi ani in Clinica de Protetica Iasi. Ei au raspuns unui chestionar tipizat cuprinzand intrebari ce vizau gradul de adaptare psihosomatica la noile piese protetice. Rezultate si discutii. Rezultatele obtinute releva faptul ca pacientii vechi purtatori de proteze aveau cunostinte despre avantajele si limitele protezarii total amovibile in special privind refacerea functionalitatii sistemului stomatognat. Prin urmare adaptarea a fost mult mai rapida si cu un grad mai mare de satisfactie, in timp ce pacientii protezati recent s-au confruntat cu o serie de probleme legate de masticatie, fonetica, coordonare neuromusculara si abilitate de igienizare a protezelor in conditiile in care acestea au fost corect concepute si realizate.. Concluzii. In tratamentul edentatiei totale bimaxilare, perioada de acomodare cu protezele trebuie considerata o etapa importanta a tratamentului, distincta de celelelalte etape terapeutice. Realizarea unor proteze corecte, nu este suficienta pentru restaurarea functionalitatii sistemului stomatognat, daca nu este urmata de un tratament de adaptare condus cu profesionalism si bazat pe o buna comunicare cu pacientul. Key words: edentatie totala, protezare amovibila conventionala.
 
STUDIU PRIVIND AFECTAREA PARODONTALĂ DUPĂ TERAPIA PROTETICĂ FIXĂ
Stadoleanu Carmen, Vasiliu Mihaela, Ocraim Carmen, Mareş Magdalena, Gherman Cătălina, Tomiţă Daniela
Am realizat un studiu in vivo privind răspunsul parodontal determinat de aparatele gnatoprotetice conjuncte cu diferite configuraţii marginale (supraextinse sau subextinse orizontal) în comparaţie cu situsuri similare neprotezate şi măsurarea discrepanţei marginale, precum şi un studiu in vitro privind influenţa tipului de preparare la colet asupra uniformităţii stratului de cement şi a închiderii marginale dento-protetice. La fiecare din pacienţii lotului de studiu am determinat indicii parodontali şi discrepanţa marginală, atât pentru dinţii stâlpi cât şi pentru dinţii naturali, controlaterali. Se observă că indicele gingival este semnificativ crescut la dinţii stâlpi ce suportă aparate gnato-protetice conjuncte, comparativ cu dinţii naturali, controlaterali. Totuşi, modificările inflamatorii ale gingiei dinţilor naturali sunt prezente preponderent în zonele superficiale(indicii 0 şi 1 sunt mai frecvent găsiţi decât indicii 2 şi 3).Pungile parodontale sunt cu atât mai adânci cu cât marginile aparatelor gnato-protetice conjuncte sunt plasate mai profund subgingival.Această observaţie poate fi explicată prin faptul că penetrabilitatea crescută a sulcusului gingival la sondajul parodontal este rezultatul inflamaţiei gingivale crescute. Se observă şi creşterea valorilor indicelui de placă la nivelul dinţilor stâlpi faţă de cei naturali. Suprafaţa expusă a dintelui între marginea coroanei şi substructura organică preparată este, de obicei, o suprafaţă rugoasă, mai ales dacă este preparată cu diamante. Suprafeţele rugoase sunt dificil de curăţat subgingival şi parodonţiul tinde să rămână inflamat cronic şi susceptibil la afecţiuni pe termen lung, datorită retenţiei plăcii bacteriene. Aceste observaţii confirmă ipoteza că modificările inflamatorii gingivale sunt cu atât mai întinse cu cât plasarea subgingivală este mai profundă. Microflora parodontală a fost urmărită într-un studiu pe un lot de 21de pacienţi, în pungile parodontale de la nivelul dinţilor stâlpi ai aparatelor gnato-protetice conjuncte realizate din diverse biomateriale (aliaje nobile-aur, aliaje seminobile-palliag, pallidor, aliaje nenobile-stelite, gaudent, materiale acrilice), comparativ cu pungile parodontale de la nivelul dinţilor naturali controlaterali. Rezultatele studiului de faţă sunt în concordanţă cu cercetările anterioare în ceea ce priveşte modificările microbiotei parodontale după terapia protetică. Plasarea subgingivală a marginilor aparatelor gnato-protetice conjuncte, realizarea lor incorectă (margini largi, lungi, anfractuozităţi, rugozităţi) determină modificarea florei microbiene parodontale de la un profil asociat stării de sănătate către unul asociat bolii parodontale.
 
FACTORII ETIOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CANDIDOZA ORALĂ A VâRSTNICULUI
Tomiţă Daniela Ivona, Mareş Magdalena, Vasiliu Mihaela Păpuşa, Gherman Cătălina
Facultatea de Medicină "Apollonia".
Disciplina de Protetică Dentară
Introducere. Speciile de fungi sunt componente ale florei orale comensale,normale,cu o prevalenţă de 3- 47% la adulţii cu o bună stare generală de sănătate. Există şi studii care indică o rată a portajului între 20 şi 75% fără a cauza vreo simptomatologie manifestă. Apariţia candidozei orale este favorizată de o serie de factori locali şi/sau generali care determină scăderea rezistenţei organismului. Astfel,putem vorbi de o afecţiune favorizată de o altă afecţiune preexistentă. Vârsta a III a prin imunodeficienţa derivată din statusul fiziologic asociată cu diferite afecţiuni generale constituie factori de risc în apariţia candidozelor orale. Material şi metodă. Pentru a evidenţia acest fapt am realizat un studiu pe un lot de 116 pacienţi (40 bărbaţi şi femei) cu vârste cuprinse între 65 şi 95 ani. La fiecare pacient am realizat examenul clinic într-o manieră clasică,evidenţiind diagnosticele de stare generală existente. Pentru stabilirea diagnosticului micologic au fost prelevate probe de la nivelul leziunilor intraorale cu semne caracteristice prin metoda recoltoare-tampoane sterile de vată de unică folosinţă. Probele au fost însămânţate pe mediul Agar Sabouraud îmbibat cu Cloramfenicol şi incubate la 370C timp de 48 ore după care s-a efectuat aprecierea cantitativă a coloniilor de Candida. Rezultate şi discuţii. Astfel,la 55,17% din pacienţi au fost diagnosticaţi cu candidoză orală,10,34% aveau portaj iar la 34,48% examenul micologic a fost negativ. KEYWORDS: oral candidiasis,evalution,elderly people.
 
POSIBILITĂŢI ACTUALE DE PREVENIRE A LEZIUNILOR ODONTALE NECARIOASE
Ursache Maria, Armencia Adina Oana
Departamentul de Reabilitare Orală Complexă, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F.”Gr. T. Popa” Iaşi Uzura dentară reprezintă un proces de pierdere de substanţă dură de etiologie multifactorială, ce implică influenţa reciprocă a mai multor mecanisme, manifestată sub forma abraziei, atriţiei, eroziunii, şi, mai recent, a abfracţiei. în ciuda prevalenţei din ce în ce mai crescute a uzurii la copii şi adolescenţi, nu există programe naţionale de prevenţie şi diagnostic precoce. Autorii realizează o prezentare a mijloacelor de prevenire a uzurii dentare şi a complicaţiilor acesteia, în raport cu factorii de risc locali sau generali. Trebuie acordată importanţă educaţiei sanitare a pacientului, măsurilor de prevenţie locală a uzurii sau posibilităţilor de tratament în cazul celei deja instalate. în acest scop, educaţia sanitară, individualizată fiecărui factor cauzal în parte, urmăreşte corectarea unei alimentaţii neraţionale, a tehnicilor de periaj incorecte (periaj viguros, asociat cu utilizarea unor periuţe dure şi paste de dinţi abrasive) şi corelarea acestora cu obiceiurile alimentare, corectarea obiceiurilor parafuncţionale (ticuri, parafuncţii de tipul bruxismului), reechilibrări ocluzale prin refacerea sprijinului posterior în cazul pierderii suportului ocluzal, corectarea anomaliilor dento-maxilare. Aplicaţiile locale de fluor au ca scop combaterea efectului acid şi a hipersensibilităţii dentinare, cu creşterea rezistenţei smalţului prin remineralizarea zonelor demineralizate. în cazul existenţei unei patologii generale însoţite de vomă cronică sau reflux gastro-esofagian ce are răsunet la nivelul cavităţii orale, se recomandă consultul interdisciplinar şi luarea unor măsuri locale de prevenire a uzurii dentare. Pentru prevenirea complicaţiilor odontale, pulpare sau parodontale sunt eficiente restauraţiile cu materiale ce eliberează fluor şi care au un modul de elasticitate apropiat de cel dintelui (utile mai ales în cazul leziunilor de abfracţie). Pentru a preveni evoluţia proceselor de uzură deja instalate, se recomandă mijloace proteice ce presupun o preparare dentară minimă: faţete ceramice, coroane ceramice sau ceramo-metalice, proteze parţiale, supraprotezarea sau chiar gutierele ocluzale (ca primă etapă în cadrul unui plan de tratament amplu). KEY WORDS: uzura dentară, complicaţii, prevenţie.
 
TESTAREA IN VITRO A REZISTENŢEI LA FRACTURĂ A DINŢILOR RECONSTITUIŢI CU DIFERITE TIPURI DE PIVOTURI RADICULARE
Viţalariu Anca-Mihaela 1, Comăneci R.2, Tatarciuc Monica 1, Diaconu Diana1
1Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr.T.Popa" Iaşi
2Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor, Universitatea Tehnică "Gh.Asachi
Scop: Studiul de faţă şi-a propus testarea rezistenţei la fractură şi determinarea tiparului de producere a fracturii în cazul dinţilor trataţi endodontic şi restauraţi cu diferite tipuri de pivoturi radiculare. Material şi metodă: Testarea a fost efectuată pe un lot de 40 incisivi centrali superiori care au fost împărţiţi în 4 grupe, în funcţie de tipul de pivot utilizat pentru reconstituire: gr.C (fibre de carbon), gr.S (fibre de sticlă), gr.T (titan) şi gr.M (martor – cu tratament endodontic dar fără pivot). După efectuarea tratamentului endodontic, cimentarea pivoturilor, realizarea reconstituirilor coronare din compozit şi cimentarea coronelor de acoperire metalice, probele au fost supuse testării la compresiune. Forţa a fost aplicată pe faţa palatinală sub un unghi de 45°, până la fracturarea probei. Valorile la care s-au produs fracturile au fost înregistrate şi analizate statistic cu testul Student t. Tiparul de producere a fracturilor radiculare a fost de asemena evaluat (reparabile sau ireparabile). Rezultate: Valorile medii ale forţei la care s-a produs fractura radiculară au fost apropiate, fără diferenţe semnificative din punct de vedere statistic. S-au înregistrat diferenţe notabile între grupe în privinţa modului de producere a fracturii: în gr.T cele mai multe au fost ireparabile, în timp ce fracturile din gr.C şi gr.S au fost majoritatea reparabile. Concluzii: pivoturile radiculare nemetalice din compozit armat cu fibre sunt recomandate pentru reconstituirea dinţilor trataţi endodontic deoarece au un efect mai puţin distructiv asupra rădăcinii decât pivoturile metalice. KEYWORDS :reconstituire coronoradiculară, pivot cu fibre de sticlă, pivot cu fibre de carbon, pivot din titan.
 
ASPECTE MICROBIOLOGICE ALE PLĂCII BACTERIENE SUBGINGIVALE LA PACIENŢII CU TRATAMENTE RESTAURATIVE
Vlădoiu Ruxandra Nicolette1, Stîngu Cătălina Suzana2, Ursache Maria1, Turcu Tatiana2
1 Departamentul de Reabilitare Orală Complexă, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F.”Gr. T.Popa” Iaşi
2 Disciplina De Microbiologie, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F.”Gr. T.Popa” Iaşi
Scopul studiului a fost compararea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a compoziţiei microbiene a plăcii bacteriene subgingivale ataşată la diverse tipuri de materiale restaurative. Lotul studiat a cuprins 19 pacienţi (13 femei şi 6 bărbaţi) cu vârste cuprinse între 21 şi 76 de ani. Materialele restaurative folosite au fost:ceramică (4 cazuri), Verasoft (4 cazuri), Artglass (3 cazuri), Palliag (2 cazuri), Gaudent (4 cazuri), aur şi acrilat baropolimerizabil (câte 1 caz). De la fiecare pacient am recoltat cu ajutorul unei chiurete sterile 2 probe (de la dinte restaurat şi dinte martor) de placă bacteriană subgingivală după îndepărtarea celei supragingivale. Am luat în calcul la fiecare pacient tulpinile bacteriene izolate în cantitate mare, de peste 105 UFC/probă (pentru flora aerobă, facultativă şi anaerobii gram pozitivi) şi de peste 104 (pentru bacilii gram negativi anaerobi). Compoziţia microbiană a variat de la un situs la altul. Gaudentul pare să nu joace un rol esenţial în stabilirea compoziţiei bacteriene a plăcii. în toate cazurile în care pentru restauraţie a fost folosită ceramica şi artglass nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între probe şi martor. în cazul Verasoftului diferenţele au fost mari, deci, s-ar părea că nu tipul de material este factorul determinant ce influenţează compoziţia plăcii. La pacienţii cu restauraţii cu paliag, aur şi acrilat baropolimerizabil se observă comparativ cu martorul prezenţa în cantitate crescută atât a florei aerobe/facultative cât şi a celei anaerobe. Deci aceste materiale pot favoriza colonizarea plăcii cu bacili gram negativi anaerobi. Variaţiile în compoziţia bacteriană a plăcii sunt determinate nu doar de tipul de material ci şi de metoda de realizare tehnologică a protezei: creşterea rugozităţii favorizează aderenţa bacteriană, iar marginile restauraţiei ce pătrund gingival incorect pot duce la retenţie bacteriană.KEY WORDS:anaerobi, restauraţie, placă subgingivală.
 
SOFTWARE PENTRU ANALIZELE RADIOGRAFICE UTILIZATE ÎN DIAGNOSTICUL ANOMALIILOR DENTOMAXILARE
Zegan Georgeta 1, Gavriluţ D.T.2
1 U.M.F. "Gr.T.Popa", Facultatea de Medicina Dentară
2 Universitatea "Al. I. Cuza", Facultatea de Informatică
Iaşi, ROMANIA
Lucrarea noastră îşi propune să prezinte un software original, destinat analizelor radiografice utilizate în stabilirea diagnosticului anomaliilor scheletale, alveolare, dentare, tipul de rotaţie facială şi mandibulară. Aplicaţia a fost realizată în programul Java. Pentru realizarea software-lui, s-au selectat din literatura de specialitate, cele mai utilizate analize pentru teleradiografia de profil şi de faţă, ortopantomografie şi radiografia de pumn, acceptate de specialiştii din domeniul. Acest program a fost conceput pentru a veni în ajutorul muncii medicilor şi pentru a fi un instrument de lucru util în policlinicile de specialitate, în vederea stabilirii diagnosticului ortodontic.
Publicitate
 
Aveţi nevoie de un site?
Doriţi o promovare a firmei sau a sitului dvs. pe acest site?
Webdesign: ADDIS SRL Germania Suc. Cluj